O zi normala part.3

Era o zi frumoasa de vara. Deschid ochii pe la 10 dimineata, ciripitul pasarelelor si lumina trimisa de preaiubitul nostru Soare ma incantau. M-am dat jos din pat si in cel mai scurt timp posibil am facut un dus si am mancat. Vroiam sa ma bucur la maxim de aceasta zi, asa ca am iesit din casa. Eram chiar zoomless, nu aveam nici cea mai mica idee unde vreau sa merg, dar intai m-am dus sa imi cumpar un pachet de tigari (deja a devenit rutina treaba asta). Ma intalnesc cu Marius. „Noroc, ce faci?” etc. Omu vroia sa mearga in Unirii sa isi cumpere niste tzoale. M-am oferit sa merg cu el. Si asa se face ca noi doi am parasit impreuna preaiubitul nostru cartier Titan. Si cum nu exista nici o zi perfecta, cu o statie inainte sa coboram urca controlorii. M-am speriat, deoarece erau trei: un undead, un dark elf si un dwarf. Primul (undead-ul) avea niste haine rupte pe el, mirosea foarte urat si mergea schiopatat. Elf-ul avea parul argintiu, prins la spate si era foarte agil si priceput in artele martiale si vanatoare. Dwarful era cel mai penal dintre toti, avea cam 1.50 inaltime (cam cat Adi de Vito pe vremea cand i se spunea Adrian Copilu Minune), barba ii atarna pe burta, insa avea ceva fibra pe el, cred ca obisnuia sa mearga la sala de forta. Mirosea a alcool de la o posta. Zic „Pula mea, hai sa nu-i suparam p-astia, ca nu e bine sa cautam scandal cu ei”. Le dam o spaga si ne dau jos la Universitate. Ce fraieri, oricum acolo vroiam sa ajungem. Nici nu ies bine din masina ca vad unu cu seringa cu efedrina pe vena, cred ca era fan Crank omu’. In fata la TNB ne opreste unu’ cu o moaca de ornitorinc obosit, face „Salut voi sunteti cu combinatia cu Samsung E700”. „Nu frate, n-avem marunt, sorry. Nu suntem nici gay.” Ajungem pana la urma la Unirii, dar mai bine ramaneam acasa, ca era aglomerat. Nu stiu ce cautau, ca nu se dadeau covrigi pe gratis. Ne facem loc prin multime si intram in Adidas ca vroiam sa imi cumpar niste ciorapi cu toc, suruburi si licurici de telefon. Gresisem magazinul dar nu stia nimeni, zicem si noi ca asa e modelu’, vorba unui mare boss. M-am uitat putin la "adidasi", si cand au vazut ca nu ii cumpar au inceput sa sara pe mine. I-am luat de sireturi si i-am aruncat in scarba asa, un fel de „tu, tu si tu mai du-ti-va in pula mea”, cum era bancu ala prost. Las ca vin io cu Piedone peste voi... Vanzatoru’ ce sa zica si el: „Imi cer scuze dar sunt modele noi si nu sunt bine dresati ca abia au fost importati si au boala pe romani”. „Bine, fie ca tine”. Cand sa ies, ma ia o geaca in brate. Il vad pe vanzator cum ii zice „Stai cuminte, ca n-are bani baiatul sa te cumpere”. Cat tupeu pe parlitu’ ala, nu se gandea ca daca imi vindeam sosetele il imbracam din cap pana in picioare, dar fie, n-aveam chef sa fac scandal p-acolo. Am iesit sictirit, m-am holbat putin la un drogat ca se certa cu un manechin, si m-am gandit ca cel mai intelept ar fi sa mergem acasa, sa isi cumpere haine din Titan Mall si restu banilor sa ii bem. Cum Marius nu putea sa ma refuze, am iesit din Unirii. Vad un cerc mare de oameni in parculet. Zic „Ba aici chiar se dau covrigi calzi pe gratis, hai si noi. Ne facem loc in cerc si ce sa vad... cazuse frigideru pe Maria. Trist. Ne-am dus acasa, in autobuz ne bateau bosorogii cu bastonu pe umeri sa ii lasam pe ei sa stea pe scaun. Deja a devenit rutina chestia asta, de la o vreme nici nu ma mai asez pe scaun cand folosesc serviciile RATB. MUIE RATB. Am ajuns pana la urma in preaiubitul nostru cartier, si ne-am luat 3 sticle de vin, o cola si un Alexandrion. Ne-am apucat sa bem o gura pt mama, una pt tata, una pt frati/veri/unchi (cum faci la boraci cand nu vor sa manance) si pe urma nu stiu ce s-a intamplat... Intr-un mod ciudat m-am teleportat la mine in pat. Ciripitul pasarelelor si lumina trimisa de preaiubitul nostru Soare ma incantau (din nou).