O zi normala part.2

Iar o ard aiurea pe net si ma plictisesc. Ce pot sa fac, va mai relatez inca o aventura palpitanta din viata mea...Era o zi de vara, dar n-are legatura cu asta. Un stol de crocodili mancau chips-uri, dar n-are legatura nici cu asta. Adevarul e ca eram la tara cu varul meu si ne gandeam sa cumparam un pachet de tigari.... Si cum nu e nici un magazin mai aproape de 500 m de casa, ne-am luat "adidasii"(romanismele pizdii) in picioare (in curte stam desculti) si am luat-o din loc. Ajungem si cum intram in magazin ne intreaba vanzatoarea "Voi sunteti ai lu Nicu'?". E clar, ne-a ginit, nu putem sa luam tigari ca nu vrem sa afle ala batran ce preocupari avem noi. Asa ca ii cerem covrigi feliati (evident, n-avea) si iesim. Ne mai invartim prin zona, pana la urma gasim un magazin unde nu eram celebri si cumparam tigari. Pe urma imi vine ideea geniala sa bagam o plimbare mica pe deal. Zis si facut. Dupa vreo 15 min de mers, ma trezesc cu un mar in cap. Zic "pula mea, se mai intampla sa cada mere", dar constat ca deasupra mea nu erau crengi. Auzind un ranjit, ma uit in directia din care venea si zaresc un mic goblin cocotat intr-un mar cum arunca cu mere spre mine. Ma enervez, bag sprint pana la pom si ii bag un picior d-ala jujitsu style. Se zguduie pomul, dar bulangiu ala mic si verde se tinea bine. Iau un mar de pe jos si arunc spre el, dar tot degeaba ca se ferea. Brusc, imi vine cea mai geniala idee. Scot telefonu si ii dau un SMS lu Vasilica sa dea 2 telefoane sa taie copacu. Nici nu scrie bine "Messsage sent" pe ecran, ca si vad o echipa de la defrisari. Ma calmez si imi continui drumul. Abia fac 3-4 pasi ca il aud pe varu cum zbiara: "Georgeeee, capu jos". Ma arunc pe spate si ce sa vad? Deasupra mea plana un stol de iepuri. Mi-am dat seama ca varu mi-a salvat viata, deoarece acesti iepuri erau d-aia agresivi, cu ochii rosii, cu incisivii lungi si ascutiti, si cu ghearele ceva mai periculoase decat ale ghepardului. Dupa ce trec iepurii de mine, ma ridic, imi trag sufletul si zic: "Veree hai acasa ca cine stie peste ce mai dam p-aici!". "Ok, hai ca stiu eu un drum mai scurt". Am avut proasta inspiratie sa il ascult si m-am dus dupa el. Privirea imi cade asupra unei pancarte pe care scria "Atentie cad elefanti!". Am crezut ca e o gluma prosta, dar cand am ridicat privirea am vazut un escadron de elefanti cu MP5-uri in mana si parasute. Era clar, daca apucau sa aterizeze ne blocau calea si nu mai aveam nici o sansa sa ajungem acasa intregi. Asadar, o luam la fuga pe aceasta scurtatura, cu speranta ca trecem de "elefantoport" inainte ca ei sa aterizeze. Nu pot sa va descriu multumirea pe care o aveam in suflet cand am vazut casa bunicilor si mi-am dat seama ca sunt inca intreg. DAR, cand sa intru pe poarta, aud un zgomot de tabla aruncata pe ciment. Ma uit jos si vad ca dadusem cu picioru intr-un vas ciudat, un fel de ceainic asa. Am realizat ca era lampa lui Aladin abia cand am vazut Duhul cum iese din ea. Zic "Daca si asta se ia de noi, imi bag pula in ea de viata". Dar, spre uimirea mea, acesta avea cu totul alte intentii. Dupa ce ne studiaza din priviri, ne sopteste "ma baieti, m-ati gasit, asta e, trebuie sa va indeplniesc o dorinta (una, nu CATE una)".
Dupa ce am meditat vreo 10 min, am cazut de comun acord si am zis: "Vrem sa nu mai avem parte de atatea ciudatenii". "Raspuns final?". "Da!". "Fie ca voi" zise duhul, dupa care s-a evaporat. De-atunci n-am mai vazut in viata mea goblini care arunca cu mere, iepurasi agresivi, sau elefanti parasutisti...