O zi normala part.1

Ma trezesc dimineata, hai ca plec dupa bani... Fac un dush, mananc ceva, ma aranjez un pic si ies pe usa. Ma duc pana la bacanie sa imi iau un pachet de tigari (Pall Mall lights) si o Cola la 1l si imi continui (cred ca am scris corect, dupa regulile noului DOOM) drumul. Ma duc frumos spre statie si cand sa urc in 311, ce sa vezi? Vreo 3-4 pigmei se tineau dupa mine, topaiau si radeau. Le bag cate un picior in cap de caciula, se inchid usile si pleaca autobuzu. Dupa un drum foarte plictisitor, in care imi veneau tot felul de ganduri prin cap si aveam niste flash-back-uri, cobor la TNB si ce sa vad? 2 pinguini urcau scarile rulante (tocmai ieseau din pasaj). Ma uit sus, pe Teatrul National, si vad un pinguin cu polaru cum statea la panda. Ma uitam bine si nu imi venea sa cred. M-am gandit "Ma ce pula mea, e vreo intrunire aici, vine vreun pinguin vip si nu stiu eu?". Vad ca imi zambeste pinguinu' de pe TNB, ii fac cu mana, si o iau frumos pe Magheru spre Unirii. Aproape de Intersport, spre uimirea mea, vad alt pinguin, doar ca asta avea o bandana d-aia de terorist pe cap si un AK-47 in mana. Vad ca pune arma la ochi si tinteste spre mine. Brusc mi-am dat seama ca eu eram VIP-ul pe care il pazea pinguinu de pe TNB si mi-am bagat pula in toti mortii lui de Linux. Incepusem sa tremur, adrenalina crestea in mine, imi imaginam cum din 3 miscari ii bagam un original picior in cap, dar mi-era frica sa fac vreun pas deoarece ma simteam amenintat. Chiar cand teroristu imi face un semn de genu "Ai o ultima dorinta?", 3 centauri zburatori intra in sarja peste el si imi salveaza viata. Incredibila puterea mintii atunci cand stii sa iti focalizezi gandirea... Ajung si la MC la Unirii si constat (cu inima franta) ca fata cu care trebuia sa ma intalnesc ii spunea poezii lui Mos-Craciun. =((... Citeam viclenia din ochii lui, parca privirea lui imi spunea "gagica-ta e buna rau" si nu stiam ce sa fac... Ma gandeam ca daca ii dau o caramida in cap o sa ma pun rau cu toti copiii. Brusc, mi-a venit o idee geniala. Il injur in toate felurile posibile pe prost, imi sting tigarea pe nasu lu Rudolph (care se inrosise si mai rau) si o iau la fuga. Ma uitam in spate, il vedeam cu privirea lui sadica cum da bice la reni si se apropie de mine. Imi batea inima mai rau decat percutia pe beat de manea si simteam cum mi se taie rasuflarea (gratie plamanilor mei de fumator), dar tot nu ma opream. Pe langa magazinu ala cu bijuterii (nush cum se cheama) il vad pe pinguinu ala terorist cum isi cerea scuze de la centauri si imi facea semne sa vorbesc cu ei sa-l crute. Nu m-am oprit. Am fugit pana la Universitate si cand sa intru in pasaj am auzit un foc de arma, precedat de strigatul "HEADSHOT" pe o voce robotica. Ma uit in spate si vad un gras imbracat in rosu cum cade ca Bugs Bunny cand pune frana. Brusc, aud "Counter-terrorist win!" si mi-am dat seama ca pinguinii si centaurii pot salva vieti. Am strigat in gura mare: "Te iubesc TUX!", si m-am dus in statie sa iau 311. Drumul spre casa a fost lipsit de incidente. M-am oprit la bloc la o bere cu tovarasii care mi-au zis "ESTI BAAAAAAAAAARTAI DROGATU :|" cand le-am zis ce mi s-a intamplat. Nici in ziua de azi nu ma cred :-<